Amurgul dimineţii

E dimineaţă şi răcoare,

A fost o noapte plină de culoare,

E dimineaţă păsări cântă-n cor

A sosit ivirea zorilor!

 

Am fost împreună, a fost un vis

Negura nopţii a pierit în abis

Acum in abis ai dispărut şi tu,

In viaţă mai e doar timpu’ .

 

Soarele e închis, nu mai răsare

Totul e pustiu şi negru în zare,

Cuprinsul tot e negru, roşu, cenuşiu

Iar eu pierdut, nu mai sunt viu!

 

Ai plecat şi soarele a apus,

Ai luat cu tine tot ce era vis!

În dimineaţa asta eu voi muri,

Căci fără tine, soare, nu pot trăi!

Trecut in doi, sperante pentru noi

Îngerul meu cel mult iubit şi drag
Te astept iar la prispă în  prag
Ca să-ţi arăt cât de mult te iubesc
Şi cât de mult eu te îndrăgesc!

Cât timpu mult el a trecut
Eu mă gândesc doar la’nceput
Când noi eram doar doi copii
Şi ne iubeam ca’n prima zi.

Iubire mare şi-apăsătoare
Cum se credea în veci demult
Care poate crea un nou destin
Unul chiar nou şi cristalin.

Acel destin cel greu clădit
Ce leagă o iubire’n vid
Fiind înainte părăsit
El căuta acum un ghid.

Un suflet vechi demult uitat
Va apune iar şi soarta va schimba
Unui întreg format de noi
Doar 2 copii scăldati în ploi.

Sub picioarele mele
Pământul parcă n-are putere
Când sunt cu tine mă simt  urias
Ca apoi când pleci doar un bâieţaş.

© by aMoon.

Poem for her