Întrebare pentru tine

     De multă vreme nu am mai scris un text, sunt foarte entuziasmat că o fac şi sunt foarte entuziasmat de ceea ce am aflat în ultimele zile.

      În discuţia mea cu o persoană, într-o seară frumoasă de primăvară, cu cerul destul de poluat, am reuşit să vedem Carul Mare, celebra combinaţie de stele care formează un “car”, care-i carul eu nu mi-am dat seama nici în ziua de azi, dar împreună cu acea persoană privind în perspectivă spre el, am descoperit cu totul şi cu totul altceva, de fapt,  persoana respectivă a descoperit asta, mintea mea nu cred că ar fi fost atât de strălucită să facă asta, în fine, am descoperit că acel “car” seamănă de fapt cu un semn de întrebare. În mintea noastră a apărut acelaşi semn de întrebare “cerul îşi pune întrebări?” răspunsul a fost unul simplu, “până şi cerul îşi pune întrebări”, iar mai târziu întrebarea care mă măcina era “oare ce întrebări pune cerul?”, am meditat puţin la problemă şi cred că am găsit o întrebare pusă de cer “De ce oamenii sunt atât de răi şi mă distrug?” şi parcă pe cer vedeam o lacrimă imensă, părea trist, DA, cerul era trist şi ştii de ce? Pentru că noi, oamenii, îl atacăm unii dintre noi intenţionat, alţii nu, dar totuşi îl facem să sufere pentru că aruncăm înspre el tot felul de toxine şi substanţe toxice care se îndreaptă spre el lovindu-l cu toată forţa pe săracul cer, care acum după nenumăratele lovituri primate stă şi plânge şi se întreabă mereu “cât mai am de indurat?”

      Dragule cititor, ai de gând să-l mai faci mult să sufere, vom mai arunca multă vreme în el cu toate prostiile? Asta e răsplata pe care o dăm noi lui că aduce mereu luminători pentru noi? Asta-i răsplata pentru minunatul cer de necuprins?

          Da! Asta e… pentru că aşa suntem noi oamenii, ucidem spunănd că nu ne pasă! Dar dacă cerul dispare? Atunci ce vei face?

Promisiuni

Salutare dragi prieteni şi La mulţi ani! Cu toţii am făcut bilanţul pe anul ce a trecut şi ne-am gândit ce ar trebui să facem anul acesta, ce trebuia să facem şi nu am făcut, ne luăm noi angajamente şi începem cu forţe proaspete un an nou plin de surprize, şi încercăm să facem ca 2011 să fie mai bun decât 2010.  Şi eu aş vrea să vă mulţumesc că aţi fost alături de mine în 2010 şi datorită vouă blogul a mers şi va merge mai departe, vreau să mulţumesc şi persoanelor care au criticat dar şi celor care au ajutat la formarea poeziilor fiind o sursă grozavă de inspiraţie. Vreau să fac o promisiune şi aş vrea să vă promit că voi încerca să scriu mai mult şi totodată mai frumos, vreau să progresez şi pentru aceasta v-aş ruga să fiţi alături de mine şi în anul acesta, 2011.

Acestea fiind spuse vă urez toate cele bune şi să trecem la treabă!

 

 

Letter to Santa

Dear Santa,

I`m not sure if you`re real or not, but I`m writing this because I have some hope in my heart and I don`t wanna lose it like a trace of sand in the wind!
I know I`m not a good guy, but  also I`m not really a very bad guy!
Dear Santa if you`re real like children  says, I have just a wish, and is not a big one, I don`t want a car, or a house, I don`t want material things, I just want her back, and if you can do this, please give me her back, please don`t let my last drop of hope to walk away.
I don`t want to cry this Christmas thinking at her, I just want her back, I wanna see her face again, I wanna feel her breath again, I wanna see her hair again, i wanna hear her voice. Without her I`m nothing, I can`t be happy, I`m losing my mind, I can`t be ME!
So if you`re reading this please just think at me and relieve my pain!
I will wait your answer until the Christmas Eve!

Schimbarea începe cu tine!

Vreau sa fiu direct, fara introducere, doar cuprins si incheiere, si o sa spun:
Ne place sa criticam, sa dam cu parul in cap, sa spunem in stanga si dreapta ca nu ne place ce se intampla, nu ne place cum arata tara noastra, nu ne place planul ecologic din tara noastra , nu ne place nimic.
Traim intr`o tara in care nu toate merg prea bine, nu stiu politica, dar nici nu vreau sa o stiu, O lume in care prea multi care sa te inteleaga cand spui ceva nu sunt, cele mai multe persoane sunt acele care stiu doar sa arate lantul de aur lati luat de la amanet, masina luata de la rabla cu muzica la maxim si toba sparta ca sa arate ca e el cel mai tare, fetele mai mult dezbracate decat imbracate… ce mai? Toate sunt cu susul in jos. Nu vreau sa critic pe nimeni si sa adresez vorbe urate unor personae care fac cele amintite mai sus si nu numai. Vreau sa spun ca pe langa magazine de bijuterii exista si case de copii orfani, batrani care stau undeva unde nu prea au ce manca si altele.cersetorul care isi intinde mana sa-i dai o bucata de paine care tie cu siguranta nu-ti lipseste, nu-l mai poti vedea din masina ta, care polueaza si in cativa ani o sa te faca sa regreti ca ai folosit-o.
Multi dintre cei care citesc ce am scris nu sunt asa, dar poate totusi se intreaba ce ar trebui facut pentru schimbare.Schimbarea incepe de la tine si stii de ce? Iti dau un exemplu:
In clasa cand intru la ore e o mizerie de nedescris atunci pentru ca imi place sa fie curatenie acolo unde stau cel putin cateva ore merg i-au matura si matur, la inceput toti radeau si spuneau ca m-am facut femeie de servici si mai stiu eu ce. Continuand sa fac asta oridecateori ar fi fost mizerie au inceput sa aprecieze unii, si intr-o zi am gasit pe cineva maturand in clasa.
Am fost foarte multumit de ceea ce am vazut, atunci am constatat ca daca vreau sa schimb ceva in mentalitatea unora sau intr`o comunitate trebuie sa incep de la mine actiunea, daca vreau ca ceva sa fie mai bun decat este trebuie sa incep eu sa-l fac sa fie mai bun.
Draga prietene schimbarea incepe de la tine. Nu o refuza oridecateori iti apare in fata!

Este sau nu?

Deseori aud vorbe de genul: “Viata mea e un rahat!”, si ciudat lucru este ca le auzi la tot felul de persoane, chiar si din inalta societate, sau mai spun “Ce-i viata asta?” sau “Ce viata mai am si eu…” Vorbe care de asemenea le-ati auzit si voi cu siguranta. Am stat si m-am tot gandit la aceste lucruri, ma gandeam ce as putea sa le spun acestor personae, cum as putea sa-i incurajez, cum as putea sa-i fac sa uite si sa priveasca altfel lucrurile , sa-i fac sa vada cum este viata de fapt, ca viata nu este un “demon” viata este de fapt un inger. Dragilor, viata voastra este ca o bucata de lut in mana unui olar, si voi sunteti olarul, voi modelati lutul, viata voastra, asa cum doriti, viata voastra poate fi mai buna cu siguranta, aceasta depinde insa de alegerile pe care le faceti, lucrurile bune pe care nu le faceti, lucrurile rele pe care le faceti , si altele…Am facut acest text doar pentru aceasta, pentru ati spune ca poti mai mult, ca vei reusi sa faci mai mult, sa te simti mai bine, si sa-ti iubesti viata, prietenii, familia, tot ceea ce ai langa tine. Inchei spunand ca: “Poate ca maine va fi din nou un soare!” Si nu uita: Drumul spre success e mereu in constructii!

Monotonia

Am avut neplacerea sa-mi dau seama ca in viata mea exista lucruri care se intampla monoton.
Tot ceea ce se intampla parca nu mai are sens, nu realizez de fapt ce am facut,trec imi aduc aminte de ele peste timp, chiar si gandesc monoton, fara nicio varietate.
De curand a trecut Craciunul, sarbatoarea cea mai asteptata de fiecare dintre noi, insa parca nu mai e acelasi entuziasm ca vine Craciunul, nu mai e aceiasi stare, sunt doar 3 zile libere, in care stai si mananci prajituri si ai cativa musafiri! Aproximativ ca o zi de duminica, numai ca ascultam colinde. Apoi revelionul la fel, e ca o noapte in care as fi stat cu prietenii si as fi jucat monopoly.
Nu inteleg ce se intampla… Pamantul de sub picioare ne fuge, nu mai suntem aceiasi, ne schimbam, facem lucruri pe care nu trebuie sa le facem, practic:
“Existam dar nu traim
Ne grabim sa murim!”

Părinţii

Ei bine am ajuns si la cel de al doilea text despre care multa lume stia ca o sa apara si iata-l.M-am gandit sa public un text cu privire la parerea mea despre parinti, persoanele care sunt cu noi tot timpul si au grija de noi.
Nu-mi place sa spun, dar multi dintre noi uitam ca ei,parintii nostri, ne-au dat viata si uitam total de respectul pe care trebuie sa il acordam lor, uitam total de dragostea si afectiunea care ei ne-o ofera uitam total si de suportul financiar pe care ni-l ofera zilnic, practic uitam de ei, si totusi ar trebui sa ne gandim la ei… si de ce nu o facem? Va spun de ce, pentru ca suntem prea ingamfati k sa ii mai bagam in seama, pentru ca ei sunt prea inapoiati de vremurile noastre, pentru k ei nu stiu ce inseamna sa fii “cool” dar de fapt nici noi nu stim, pentru ca nu ne lasa sa fumam, sa bem, practic sa ne distrugem viata si nu fac asta pentru ca ne iubesc si ca nu vor ca ai lor copii sa ajunga cei mai rai copii din oras, pentru ca ei nu vor sa fim bagabonti, pentru ca ei vor sa aiba niste copii model si sa se bucure de ei si impreuna cu ei.
Parintii nostri ne acorda tot respectul… noi de ce nu avem sentimentul reciproc? Va spun de ce… pentru ca nu ne respectam in primul rand pe noi. Daca ne-am respecta pe noi nu ne-am strica corpurile cu tutun si alcool, nu s-ar mai duce banii dati de ei pentru o inghetata pe tigari si alcool si multe altele pe care nu le mai enumar.
Vreau sa va spun o intamplare… Eram la un magazin si era o mama cu un copil in jur la 7-10 ani si cautau impreuna o pereche de adidasi, la un momendat mama spune “Alex, uite acestia iti plac?” la care pustiul cu o injuratura zdravana raspunde “ce *@$%$^$% mama astea`s adidasi?”. Cam acestia sunt copii din ziua de azi, insa totul depinde si de educatia de acasa.
Am creat acest text cu speranta de a atrage atentia cat mai multor copii sa isi respecte parintii sa ii iubeasca, si nu vad de ce nu ar face-o ca la urma urmei prin ei avem viata!