Un ceas pustiu

Se cerne alba lună

Peste un pământ pustiu

În urma ei, rămâne o urmă

Şi totul pare că nu-i viu.

E rece, vântul bate-absurd

Timpul parcă se opreşte,

Totul e pustiu- ca-ntr-un amurg-

Şi viaţa parcă-I rece.

Şi stam acolo, să te-aştept

Şi mă întreb mereu, mereu

Să te strâng la piept

Când o să vii să distrugi al vieţii greu?

Orele-s pustii şi nu mai trec

Tu nu mai vii, şi e târziu

Cu doru-n piept te-aştept,

Doar dorul mă mai ţine viu!

Privesc acum spre alba lună

Şi-n mirificul ei alb ceresc

Prin miile de stele vrea să-mi spună:

S-aştept mereu, s-aştept!

P.S Nu am ţinut cont de măsură!