Poate că mâine va răsări soarele,
Nori par că merg spre depărtare,
Cerul se înseninează încetişor,
Vântul acum e doar un mic fior.
Ce bine e! Se pare că dispare
Furtuna întunecată şi a ei rafale.
În urmă rămân inimi zbuciumate
Şi vieţi de oameni spulberate.
Mă uit în jur, nu văd decât durere
Aş vrea să-i ajut, dar nu am putere
Zace o linişte ca de mormânt
Văd suflete de copil plângând!
Oh! Ce peisaj sinistru văd acum,
Furtuna a distrus tot în al ei drum
Nici zâmbet de copil nu a rămas
Acum sunt doar lacrimi pe obraz!
Apare in văzduh o rază de lumină,
E soarele! Şi pare să revină!
Şi peste întuneric el va domni
În infinitul negru el va stăpâni!
Oh ce bine! După lunga furtună,
A venit o zi plină de lumină
Acum totu-i vis şi armonie
Furtuna a fost doar o amintire!
TGX 